VREI INFORMAŢII? Fii informator!

E clar că nu doar căruţa răsturnată aduce renume vidului cranian, iar puşcăria de pe strada Libertăţii păleşte în faţa speţelor oferite cotidian, întru eroziunea soclului de sub Caracal. Intrat în hora mare a semnatarilor de jalbe către autorităţi, ai rezervare necondiţionată în cuşeta carului cu proşti, fiindcă liberul acces la informaţii şi documente de interes public infirmă legătura dintre imbecilitate şi durere. Solicitările care ajung altundeva decît la coşul de gunoi sînt arhivate de conţopiştii publici în categorii neregăsite în norme metodologice, devenind “stupide”, “aberante” sau “cretine”. La rîndul lor, petiţionarii fac dovada unicului consens cu funcţionarii, catalogînd în acelaşi fel răspunsurile primite.

Legea 544/2001 ordonează cetăţenilor “accesul liber şi neîngrădit” la informaţii şi documente de interes public, drept constituţional deseori considerat un fel de “Ia zi, mă!” legal şi formal. Solicitările sînt soldate, pe alocuri, cu răspunsuri care sfidează termenul legal de zece zile, iar atunci cînd se încadrează temporal, informaţiile furnizate bat cîmpii despre cu totul altceva. Unuia care a cerut o declaraţie de avere, îi pot fi lesne trimise coordonate geografice, în timp ce cotele apelor ajung (cu antet, semnătură şi ştampilă) la uşa solicitantului de hotărîri edilitare. Nici semnatarii cererilor nu se lasă mai prejos şi se arată interesaţi de “informaţii publice” referitoare la numere de telefon sau de pantof, iar dintre autorităţile apelate să furnizeze neîntîrziat documente amintim doar Cooperativa Igiena, Apa-Nova sau Clubul Piticot. Un bilanţ superficial confirmă că, de la vlădică la opincă, ne e dat tuturor să adulmecăm implicaţiile acestei legi. Dacă, la vîrf, Preşedintele Traian Băsescu ocupă o neinvidiată poziţie după ce deputatul Marius Iriza l-a dat în judecată pentru nerespectarea Legii 544/2001, in josul ierarhiei mă gîndeam să trec numele subsemnatului, cu spatele spre deontologia profesională. O misiva electronică m-a făcut să trec pe listele de aşteptare capul şi coada clasamentului, pentru a face loc unui fapt, pe drept catalogat “stupefiant” de către autorul mesajului.

Dan Tănasă, mohican român din Covasna şi consecvent beneficiar al spatelui întors de autorităţi spre solicitările sale, este totodată participant involuntar la un experiment legislativ inedit, iniţiat şi aplicat de Primăria Sfîntul Gheorghe - Covasna: reciproca Legii 544/2001. Fulop-Fuer Zelinda, plătită din bani publici pentru surghiunul de “responsabil cu cerererile cetăţenilor pe Legea 544/2001”, a aplicat principiul “ba a mă-tii” în relaţia cu publicul, invocînd legea care obligă funcţionarul să răspundă cererii. Zelinda Fulop-Fuer încearcă şi reuşeşte să iasă din anonimat, prin adresa oficiala expediată solicitantului de informaţii publice; îl transformă pe acesta din cal în călăreţ şi îi cere să se spovedească primăriei “în baza legii 544/2001, privind numărul cererilor depuse” (…) “defalcat şi pe judeţe”.

Dacă mii de petiţionari se plîng că sînt ignoraţi, Dan Tănasă se numără totuşi printre cei băgaţi în seamă de autorităţile publice. Poşta Română beneficiază de un profit uriaş obţinut pe seama prafului în ochi, expediat de autorităţi adresanţilor care dau uneori colţul în aşteptarea răspunsului. Primăria Axintele-Ialomiţa, imună la cadrul legal şi impasibilă la cererile înregistrate, şi-a ales un termen reprezentativ pentru transmiterea răspunsurilor: 69 de zile. Fireşte, răspunsul e răspuns, chiar dacă nu conţine informaţiile sau documentele de interes public solicitate, dar destinatarii meditează la semnificaţia idilică a numărului şi mai puţin la bătaia cîmpilor înşirată sub antetul primăriei.

Sursa:
http://www.plaicuboi.ro/vrei-informatii-fii-informator/

SHARE OR BOOKMARK THIS POST: