Romanian Youth Voice

PNŢ CD: Rezoluţie pentru monarhie constituţională prin referendum naţional

La 30 decembrie 1947, cursul firesc al istoriei României a fost întrerupt brutal, prin forţarea Majestăţii Sale Regele Mihai I al României să abdice. Monarhia constituţională, care a pus temelia României moderne, a fost abrogată, fiind instituită republica – o instituţie adusă în România de recent condamnatul regim comunist, o instituţie fără tradiţii, şi fără sprijin popular. A fost începutul celei mai negre perioade din istoria României. Au trecut mai bine de 21 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. România a ajuns, astăzi, într-o criză morală şi economică fără precedent. Lipsa de încredere a oamenilor în instituţiile Statului, în dreptate şi în justiţie este din ce în ce mai mare, cu fiecare zi ce trece. Republica se dovedeşte a fi incapabilă să readucă România la statutul european pe care l-a avut până în 1947.

În schimb, Familia Regală a României şi-a dovedit ataşamentul faţă de România, faţă de valorile ei democratice în nenumărate rânduri. Familia Regală a României a ajuns să fie privită astăzi ca unica rază de speranţă în readucerea moralităţii în viaţa publică, redarea încrederii populaţiei în instituţiile Statului şi redevenirea României.

Timişoara, cea care a pornit Revoluţia din decembrie 1989, porneşte astăzi o nouă Revoluţie: revoluţia redării demnităţii poporului român, prin revenirea la forma de guvernământ tradiţională, de Monarhie Constituţională, şi readucerea Familiei Regale de România pe tronul pe care Regele Mihai a fost silit să-l părăsească de comunişti în decembrie 1947.

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, consecvent principiilor care i-au ghidat activitatea încă de la început, susţine iniţierea unui REFERENDUM NAŢIONAL privind schimbarea formei de guvernământ a României, revenirea la Monarhia Constituţională şi readucerea Familiei Regale de România la conducerea Regatului Român. În susţinerea acestei idei, toate organizaţiile PNŢCD se vor implica în strângerea de semnături necesare pentru iniţierea referendumului.

Gheorghe Ciuhandu

SHARE OR BOOKMARK THIS POST:

18.02.2011. 16:23

Comments

U R A N U S 15.09.2011. 20:42

DE CE MONARHIE ?(republicare) De ce rege, sau-desigur- de ce regina, pentru ca este foarte dovedit ca femeile sunt la fel de bune-poate chiar mai bune- conducatoare politice , decat barbatii. Cine a citit articolul “Regi si Presedinti” are o mare parte a imaginii comparative dintre cele doua forme de guvernare(Monarhie versus presedintie). In aceste randuri ne vom ocupa de aspectul numit “stabilitate” al oricarei guvernari, dar -din nou -este dovedit ca este mult mai aplicabil ca “instabilitate”, la guvernarile republicane, cu presedinti alesi la fiecare 4 sau 5 ani. Intorcandu-ne in timpurile biblice(premesianice) stim ca regii Israelului erau numiti de D-zeu, insa nu asta este important, ci ca erau numiti, deci alesi dupa anumite criterii(virtuti). De fapt, in multe alte natii, la acel timp,si dupa, regii si imparatii erau alesi de nobilime sau popor, sau castigau aceasta pozitie, prin calitatile individuale (in special evidentierile din timpul lupelor. In paralele s-au creat si dinastii, unele s-au prelungit pana in ziua de astazi, datorita unei adaptari extraordinare, la noile cerinte sociale. Si nu putem a omite -din nou- cazul Spaniei, o monarhie veche insa si cea mai noua, in care paradoxal, socialismul face o extraordinara figuratie in arena politica si economica cat si in alte aspecte(drepturile omului,etc.) , Partidul Socialist al lui L.Zapatero a castigat in 2004 alegerile si inca se afla la cote inalte ale popularitatii, datorita unui program social realistic, si avand suportul Casei Regale, care (prin lege) numeste primii- ministri (presedinti de guvern) numai din partidele care inteleg sa mentina un pluralism politic balansat.In orice alta tara, este dovedit istoric, partidele socialiste conduc la dezastru (cel putin pana acum e posibil ca America de Sud sa demonstreze contrari, infuzand caracteristici capitaliste in relatiile de productie,peste sistemul social; asa cum face si China), insa nu si daca sunt supervizate de un sistem monarhic, care -s-a mai spus- nu are nici cel mai mic interes sa faca jocul politic al niciunui partid, deci institutia monarhica da dovada de cea mai inalta posibila echidistanta, singurul real interes, este in prosperitatea si securitatea poporului.Iar populatia, la randul ei, intelege ca intotdeauna este cineva mai presus de orice interes particular sau de grup care ii apara si respecta, indiferent de cat de acerba este lupta intre partidele politice, aceasta perceptie mentinand o pace si o liniste populara, ale carei efecte se regasesc direct in productivitate si imediat, in nivelul de trai. Revenind la ultimul secol si la zi, se noteaza cu usurinta ca singurele natii care au prosperat constant fara a subjuga alte natii (dimpotriva, colonialismul a fost abolit in toate tarile respective) sunt monarhiile europene (inclusiv dominioanele lor, de peste mari si tari:Canada, Australia, Noua Zeelanda, etc.), care insa nu au fost scutite de diverse cutremure politice, dar care insa nu au colapsat sub nici o forma (economic, politic, militar, cultural, etc.), dimpotriva , drumul acestor natii s-a mentinut pe aceiasi linie, de crestere a prosperitatii si sigurantei generale a populatiei, inclusiv a defavorizatilor “soartei”(adica a saracilor). Iar aceasta nu s-a intamplat doar, ci s-a datorat existentei unui cadru politic, care a asigurat continuarea unei guvernari de inalta calitate si in perioadele de criza.Elocvent, reprezentativ, sunt scandalurile (si nu unul-doua) politice din Japonia, in care au fost implicati chiar prim-ministrii, si care deobicei au demisionat la presiune sau din bun-simt. La alta scara, se poate exemplifica cu frictiunile etnice si lingvistice (flamanzi si valoni) in Belgia, care au dus de cateva ori la aparenta disruptiilor de guvernare, insa procesul a fost tinut sub control, iar natia nu a avut de suferit. In fine, per total, toate tarile monarhice din Europa(si Japonia) la aceasta data (dar de mult timp) sunt un standard de stabilitate politica, stabilitate care asigura si stabilitate economica si cresterea progresiva a acesteia, nu in salturi ci constant, chiar daca lent. Ca sa nu mai aducem detalii despre stabilitatea olandeza, daneza, norvegiana, suedeza,etc. care aparent este chiar o monotonie , o plictiseala nationala, oamenii se duc la culcare oata cu gainile, dimineata se duc la munca si tot asa…Am folosit cuvantul “aparenta” pentru ca aceasta monotonie este foarte aparenta, oamenii au cele mai diverse mijloace de distractie posibile in lume, si mai ales, oamenii absolut de rand, au posibilitatea financiara sa se duca in doua vacante anuale, oriunde in lume, in cele mai exotice si/sau scumpe locuri. Diferenta este ca ei o fac linistit, cu bun-simt si masura , fara a bate tobele ca s-au “ajuns” si fara a umbla dupa vedetismul care a pus stapanire pe politicienii si chiar natia romana. Un vedetism de 15 minute, care confirma zicala cu gardul si leopardul! In contrast cu aceasta stabilitate evidenta si palpabila in aceste monarhii, in extrem de multe tari republici, instabilitatea politica (urmata de cea din toate domeniile) este o constanta, cea ce duce la serioase tulburari multiple ca forma, inclusiv la mentinerea prejudecatilor discriminative fata de alte natii, care trebuie controlate prin forta.Insa in cele mai multe din aceste tari, discriminarea este impotriva propiilor cetateni si este efectuata de propiile guverne, chiar daca aceste tari sunt aderate la diverse organizatii democratice internationale si ele insele se autointituleaza “democratii”.Ar fi fara prea mult merit daca ne-am ocupa (chiar si doar cu scopul de comparatie) de tari ca Korea de Nord, Kazikistan, etc. mai ales ca insasi Romania este un “excelent” exemplu de tara “republica democrata”!. “Stabilitatea” politica din Romania este nu numai evidenta, insa este observabila chiar si din afara tarii, organismele si agentiile internationale, dau semne serioase de ingrijorare, cu privire la “stabilitatea” politica si economica a tarii, dar chiar si la stabilitatea demografica, zilnic din Romania, plecand sute de persoane cu nivel de educatie inalt, care (prin golurile lasate) duce la alte destabilizari pe piata muncii, si in sectoare sensibile, precum sanatatea. Situatia politica este atat de “stabila” in Ro. incat recent s-a introdus o motiune de suspendare prezidentiala, si nu e ultima din ultimii 20 de ani, iar pentru a fi corecti pana la capat, “stabilitatea” romaneasca a fost atat de mare, incat in Dec.”89, insasi seful tarii a fost executat, pentru a se evita o destabilizare socanta, care -intr-adevar- a fost dezamorsata, insa disipata in urmatorii 20 de ani, nu numai disipata, insa si “imbogatita”, cea ce -se pare- va duce la cea ce se chiama, “istoria se repeta pe ea insasi”. Cea ce nu regasesc in media culta din Romania (adica cea scrisa de elite) este faptul ca desi toata suflarea vede ca corabia se scufunda, nimeni si nici aceasta elita, nu are curajul, sau nu vrea, sa se intoarca spre tarile monarhice si sa le copieze modelul, care oricum, nu ar fi nou in Romania.De ce ? De ce aceasta inchistare si rejectie, impotriva unui sistem care este dovedit a fi cel mai bun? Sa fie romanii un popor care iubesc instabilitatea, un popor care vrea sa adoarma tarziu in noapte, din cauza miilor de griji ale zilei de maine, un popor care si-a pierdut total echilibrul interior si a cazut in masochism national, un popor caruia ii place sa fie chinuit, torturat psihologic si chiar fizic, zi de zi? Nu cred ca raspunsul este “da” insa cred ca guvernantii actuali si ceilalti din ultimii 20 de ani, sunt indivizi sadici si care isi exercita aceasta inclinatie malefica, prin intermediul puterii obtinute prin minciuna, isi exercita puterea de torturare a milioane de cetateni romani , al caror ultim efort de a scapa din aceasta stransoare teribila, este desnationalizarea, iesirea din tara si incercarea -prin toate mijloacele- de stabilire intr-o alta tara, care-cinstit, rational, dovedibil- nu are potentiale mai mari ca Romania, insa are conducatori onesti si nu doar inteligenti (mai degraba vicleni, in Romania), care stiu sa canalizeze aceste potentiale, in final aceste tari fiind considerate un fel de Mecca economic al romanilor. Iar aceste tari, deobicei, sunt Monarhiile europene!

U R A N U S 15.09.2011. 20:39

REGI si PRESEDINTI !(republicare)

Pentru ca se apropie alegerile din Ro.si ca tot romanul care se pricepe la fotbal, agricultura(inclusiv la decorticarea principalelor produse, fie ca “e de floare fie ca e de dovleac”) si politica (ultima, mai ales in ultimii 20 de ani),vreau sa fac cunoscut un punct de vedere -din pacate, si stiu,
aparent nu tocmai popular(parere personala)- o parere,o idee, pe care am dezvoltat-o de multe ori, pe spatziile pe unde am (mai) scris si anume problema monarhiei in Ro.care -la un cetatean ca mine,cu intreg trecutul meu social, politic,etc.inclusiv a toate generatiile trecute , cat de cat adnotate in amintirile nescrise ale familiei-”pasiunea”pentru aceasta problema ar trebui sa fie ca si inexistenta, insa istoria tarilor “retrogade”, monarhiste ,in comparatie cu istoria tarii noastre
– referindu-ne chiar si numai la aspectele pur practice- dovedeste
de peste o suta de ani (desi nu ar fi eronat sa extindem aceasta
declaratie chiar la sute de ani) si -cu atat mai mult si mai intens, mai imposibil de negat in ultimii 80 de ani cu subliniere pentru ultimii 20 ani- ca “omul este cel care sfinteste locul” insa rezultatele vor fi logice si pe masura, daca locul sfiintit este gresit ales, iar pentru a face translatia necesara, aici, “locul” este de fapt cadrul, sistemul in care omul isi va
desfarsura activitatea pentru asi transforma in realitate dorintele, visele, planurile pe carea le-a avut la momentul “sfintirii”locului.
Din literatura nationala cat si cea universala stim ca metaforele permit asemanarea, compararea unei natzii, a unui popor, cu orice: cu soarele,luna, cu puteri cosmice,entitati fantasmagorice s.a.m.d.
Dar ce ar fi sa comparam o natie, un popor, chiar daca prin reductie, cu un singur om, care pana la urma este elementul de baza al unei natzii si chiar daca o tara ar exista geografic,insa fara oameni, ea nu ar insemna nimic, pentru simplul motiv
ca nu ar avea cine sa o constientizeze, ca existenta.Deci, haideti sa comparam Romania cu un om de orice grad social, care a avut insa un accident si si-a rupt un os, la o mana sau un picior(pentru simplificare).Ce va face el? In cazul ca este vorba de timpurile moderne se va duce la un medic, in timpurile vechi se va duce la un vraci sau (accidentat intr-o padure intinsa) el singur
-instinctual- va face cea ce cei doi amintiti mai sus, ar face: va gasi cateva crengute de
lemn cat mai tare si singur i-si va confectiona o atela, isi va alinia oasele rupte , le va lega zdravan in acele stinghiute si astfel va putea iesi din padure iar in
timp, osul rup, mentinut cap la cap, se va suda la loc si respectivul va putea
reveni la activitatea lui obisnuita in cateva luni. Dar daca nu va proceda asa? Raspunsurile sunt multiple, insa il vom lua in discutie doar pe cel care reprezinta doar cea mai usoara consecinta: oasele, nealiniate, cu chiu,cu vai,se
vor suda pana la urma, insa indivdul va schiopa pentru tot restul vietii sale,nu va mai putea (prin activitatea sa) fi cotat ca si inainte si destul de
probabil, va fi privit cu o oarecare reticenta de ceilalti.Exact acest lucru s-a intamplat si cu Romania, care a fost fracturata , odata cu schimbarea regimului monarhic cu unul “democratic” schimbare efectuata prin forta si santaj.Insa Dumnezeu( pentru cei care cred ) Karma, sau pura intamplare, in 1989, dupa aproape 50 de ani de schiopatat national,ne-a dat sansa istorica, unica si de nesperat inainte, ca singuri sa ne lecuim piciorul rupt, si anume sa punem cap la cap cele 2 capete de oase rupte si astfel sa putem ajunge la
performantele(economice,juridice, sociale generale) ale celorlate natii care nu au au avut nesansa sa fie
“accidentate” cum Romania, a fost.Si totusi, noi romanii si nu “fortele oculte din exterior”or “agenturili straine” am ales (de cateva ori) dupa “89 sa fim in continuare schiopi si astfel in loc sa ne putem lucra manosul pamant, cu care
am fost binecuvantati de natura(de Dumnezeu , pentru cei care vor asa), pentru a “ajunge din urma” natiile prospere, am inceput mai degraba sa cersim la ei,sa furam, sa talharim sau sa fim sclavii lor.
Nu este nici o umbra de indoiala ca acesta este adevarul pur, chiar daca unora nu le pica bine, indiferent de motivele lor personale sau de grup.Dealtfel din cele 2 milioane de romani plecati din tara dupa “89, cel putin 80% muncesc de obicei sub calificarea lor si in general sunt platiti mai putin, uneori trec prin situatii
sociale mai mult decat deplorabile,insa nici picati cu ceara nu ar recunoaste
starea de lucruri,in general mimeaza o bunastare si o situatie sociala pe care o pot totusi atinge, dar nicidecum fara indelungi ani de munca grea si
respectivele situatii amintite(este adevarat insa ca, comparat cu Ro. se fac mai multi bani insa numai fiecare in parte stie daca sacrificiile respective se merita).
Asta face parte- mai mult ca la alte popoare- din tipologia romaneasca si nu poate fi invinsa cu usurinta. Intrebarea este, insa :nu credeti ca suntem
deja cu timpul trecut (totusi, mai bine mai tarziu decat niciodata) ca sa ne adunam istoric si sa ne reparam piciorul rupt, sa avem apoi curajul, mandria ,dar mai ales dreptul sa ne ridicam intre natiile ajunse pe adevaratele culmi ale
prosperitatii si justitiei sociale? Cea ce este un paradox, este ca sute de mii de romani (nu neaparat doar de 18 ani) muncesc in tari monarhice (unde,intr-adevar, sunt tratati si platiti mai bine decat in alte tari, o alta dovada a superioritatii
sistemului monarhic, care se bazeaza pe realul respect fata de fiinta umana si nu pe cel declamativ si urmare nu directa a unui ordin al casei egale, ci urmare a interactiunii directe dintre populatia bastinasa- cu aspiratiile lor sociale implinite si/mai ales, implinite, datorita sistemului monarhic- si “emigranti”)
dar cand se intorc acasa(ei,familiile si prietenii lor), sau voteaza in tarile respective, aleg ,mereu, pe aceiasi, care, de acum e dovedit, au interese ca Romania sa ramana o tara cu-macar- un picior rupt.

Iata de ce, consider ca de actualitate, a privi in istoria trecuta si recenta a noastra, in paralel cu cea a natiilor care “s-au incapatanat” sa ramana blocate in istorie, cu regi sau regine (sau imparati), iar republicarea articolului de mai jos reprezinta modul meu de a spune “Buna ziua” tuturor romanilor, inclusiv celor care urasc monarhia(rational sau visceral) si carora le sugerez sa
priveasca acest lucru doar cu un ochi critic, practic si nu emotiv , ca in cazul “regele e strain”( si casa regala a Norvegiei isi are obarsia tot in Germania iar Norvegia,
la toate topurile pozitive este intre primele 5 tari de pe mapamond),sau ca
“regele e de neatins,iar populatia este intr-un status de slugarnicie”,pentru
ca -stim cu totii- ca regii si reginele actuali sunt mult mai populari decat
multi presedinti, iar Spania s-a ridicat din nou intre natiile prospere, incepandcu anul revenirii tarii la sistemul monarhic.

In Romania, ca in multe alte tari care se confrunta cu probleme economice serioase cronice, mai direct zis , pauperizare la scara intinsa,in fondul problemei ,invariabil,se regaseste criza continua politica, politica care ,in toate societatile trecute sau actuale defineste atat economicul unei tari,
natii,cat si profilul social general.Nu mai e nici un secret ca aderarea la comunitatzi economice internationale (continentale,regionale sau mondiale) poate
aduce o imbunatatzire -chiar subtantiala- in bunastarea generala a populatiei unei natii,dar aceasta nu poate continua prea mult in timp , daca local- in tara respectiva, aici Romania- sistemul politic cuplat cu managementul economic,nu
face eforturi, chiar sacrificii, sa aduca tara pe un drum economic sanatos, adica in care productia sa fie eficienta prin pretul de cost si grad de productivitate ,mai mult decat acceptabila calitativ si abundenta
cantitativ,iar distribuirea profitului sa se faca in mod echitabil.Nu e deasemeni nici un secret ca Romania postdecembrista ,sub masca unei
democratizari de tip occidental, a importat ( din occident) mai mult decat democratzie in sine , un imperialism economic extrem de agresiv( bazat in special pe vanzare de bunuri produse in alte tari, sau loco insa sub patronaj strain), care-alaturi de alti factori- in mai putin de cativa ani, a dus la o
polarizare economica in special, din care deriva polarizarea sociala in general, nemaiintalnita nici chiar in perioada antebelica. Mai precis spus,
peste noapte, s-a creat o oligarhie economica (cuplata pe persoane politice) in care un singur individ a acumulat sute de milioane( de euro,ca sa ne referim la moneda actuala cea mai puternica) in timp ce milioane de cetateni au saracit
rapid si atat de intens incat magazinele cu haine vechi, au devenit parte din
cotidian iar speranta ridicarii nivelului de trai a ajuns loteria.Dar ce sta la baza acestei stari generale -pentru prea multi, desperate- nu este nimic
altceva decat coruptia si aranjamente mafiotice la nivel guvernamental, atat la
centru cat si in teritoriu. Situatia aceasta este atat de acuta prin intindere
in spatiu (mioritic) si atat de cronica deja, daca ne raportam la cealalata
dimensiune, timpul, incat omul obisnuit,s-a resemnat si a pierdut chiar si
speranta ca lucrurile se mai pot indrepta.Exista desigur, grupuri sau indivizi
izolatzi care aduc zilnic aceasta problema pe tapetul public si vin cu solutii,
insa caracatitza coruptiei e atat de mare, atat de organizata si atat de puternica,incat sufoca rapid aceste incercari de normalizare a politicii
roamanesti, care este -fara dubiu- raspunzatoare de intreaga situatie creata si perpetuata in Romania.Intrebarile , cum sa se faca redresarea, exista peste
tot,raspunsuri de asemeni,insa punerea in practica e …simpla teorie.De ce?
Pentru ca,coruptia nu este numai la nivele inalte -care, de departe este cel mai periculos lucru pentru o societate- dar este infiltrata chiar in patura sociala cea mai de jos.Un director corupt, de la o interprindere mica, deobicei
incompetent , hot si lipsit in general de caracteristici morale, nu poate
supravietui in functie daca nu e sustinut de diversi alti, inclusiv -macar
catziva – muncitori din intreprinderea respectiva.Folosirea cuvantului “catziva”
creaza- poate – perceptia ca fenomenul este extrem de restrans, insa in
realitate este extrem de intins, acest lucru regasindu-se din plin intr-un numar
imens de unitatzi comerciale(indiferent de profil, productie, desfacere
etc.)sistem educational, sanatate, s.a.m.d.,folosind cifre, putem spune ca in
acest sistem vicios ,nesanatos, sunt inglobati poate chiar peste un milion de
cetateni, unii dintre ei facand acest joc chiar si pentru un extrem de mic
profit (ilegal, absolut, chiar daca are alura legalitatzii).A porni o lupta
generala impotriva acestei situatii este egal cu a porni la lupta impotriva
vantului sau apelor marii, este absolut absurd si nonsens, mai ales- repet, mai
ales- ca institutiile care ar trebui sa duca aceasta lupta, sunt profund
infiltatate, ele insele, de indivizi corupti , pusi cu orice pretz, pe
capatuiala.In sfarsit, se poate spune ca aceast cancer social, coruptia, este,nu o exceptie ci o regula,din pacate secular cronica si ajunsa la grad de
mentalitate populara.Singura solutie practica de a indrepta lucrurile, se
regaseste in doua proverbe romanesti ” Pestele se impute de la cap” combinat cu al doilea,”Raul trebuie taiat din radacina”.Desi aparent , radacina ar fi grupul
celor “de jos” intrati in acest cerc al coruptiei, realitatea este , ca in
sistemul politic, varful reprezinta radacina.Si, in toate administratiile
cunoscut de noi,cetateni inca in viatza( nu facem referire la istoria mai
recenta sau de mult trecuta , cunoscuta din cartzi) ,pornind cu cea imediat
postbelica si culminand cu dictatura criminala ceausista, observam usor ca in
toate aceste administratii, coruptia , minciuna ,razbunarea politica,
dezinformarea, etc. etc. au fost si raman trasaturi de baza ale
stabilimentului.Iar in cazul fostului presedinte Iliescu,ranchiuna adanca si
razbunarea personala ,au culminat cu executarea ilegala si prematura a cuplului ceausist,tocmai pentru a a-si satisface dorinta criminala de razbunare personala si- in acelasi timp-pentru a bloca aducera la lumina- pentru eternitate- a unor adevaruri cunoscute-foarte posibil- numai de cuplul dictator.Presedintia lui Constantinescu, bazata mai mult pe infatuare personala si dezavuare a unui
sistem fost legal in Romania( regalitatea) ,frica de actiune civica, a dus la
cufundarea si mai adanca a tarii in mocirla in care inca se zbate tara si la
aceasta data.Lupta actuala a presedintiei cu diferse parti ale eshicherului
politic romanesc , mentine nivelul de trai al romanilor la cele mai joase cote
in randul tarilor fost comuniste,chiar si speranta de mai bine abia mai
palpaie.Revenind la solutia eradicarii aceste stari de lucruri, trebuie
subliniat inca o data ca radacina raului in Romania, este de fapt capul
pestelui, si lucrurile se vor indrepta – nu peste noapte, dar se vor indrepta-
odata cu retezarea capului imputit si inlocuirea cu unul sanatos, aceasta nu
presupune doar inlocuirea unei persoane,- a presedintelui,care din orice parte
ar veni ramane tributara unui grup social- ci cu inlocuirea sistemului care e
dovedit ca are extrem de mari deficiente si ca nu poate fi tratat de multimea de
boli, atata timp cat otrava vine din interior,din propiul organism .In opinia
mea,regaliatatea este singura garantie a unei vieti economice si -in general-
sociale, sanatoase, iar traditia romanilor de mii de ani este monarhia, plus ca, avem exemple concrete de natii conduse de case regale ” demodate, in afara
istoriei” etc,care nu numai ca ” o duc bine” dar sunt chiar in varful piramidei bunastarii.Trebuie sa fii idiot sau rauvoitor din cale afara sa nu vezi si sa
recunosti ca Belgia, Suedia, Olanda,Japonia s.a.m.d. sunt tarile cu cele mai
prospere economii din lume(evaluat inclusiv ,si prin ajutorul social oferit
paturii sarace) iar Spania ,care a revenit la sistemul regalitatii (indepartat
nu prea mult timp inainte de a fi fost abolit si in Romania) intr-un timp record
a ajuns in randul tarilor enumerate mai sus,aceasta tara devenind ,in ultimii
ani, un paradis pentru cautatorii de viata mai buna, chiar si pentru unii din
tarile vestice.O mentalitate populara bazata pe idea ca “ne descurcam” cu datul
de shpaga,cu mica invarteala si cu furtishagul,au facut si vor face ca
bunastarea generala sa fie doar un deziderat si niciodata un fapt.Dar pentru a
atinge acest deziderat trebuie sa intelegem ca o casa buna are un arhitect bun,
un plan bun, un model bun si verificat. Modelul il avem in situatia tarilor
enumerate mai sus, cea ce ne lipseste -cel putin aparent- este curajul si
onestitatea de a recunoaste aceste lucruri si a incerca, cea ce , de fapt, nu
este deloc nou sub soare, cea ce de fapt , apartine de sute de ani acestui neam si tinut ,romanii si Romania, inca din vremurile antice,cand ne numeam daci.Nu am sa fac nici o disertatie asupra avantajelor regalitatii ereditare sau constitutionale, totusi , daca facem referire chiar la Biblie observam ca regii Izraelului, cei mai multi,nu erau ereditari.Consideratia mea este ca pentru Romania monarhia constitutionala ar fi cea mai benifica,regele sau regina( pentru a nu fi nici urma de discriminare sexuala) putand fi ales/aleasa (pe baza unor preconditii si reguli bine gandite, rationale) pe viata dar in acelasi timp putand fi demisi la constatarea dovedita ca si-au depasit -in negativ-
atributele oferite si impuse de lege.Monarhia constitutionala va oferi o
stabilitate politica solida, care va sta la baza dezvoltarii economice ,iar
administratia regala, neutra, va fi tamponul si arbitrul luptei politice a
partidelor, care nu dovedesc o democratie cu nimic mai solida daca sunt cu mult
mai multe de 3-4.Regele sau regina, in opinia mea poate fi orice cetatean cu
drept de vot care depaseste conditiile generale de candidatura: numai cetatenie romana, cazier judiciar curat, examen medical fizic si mental trecut fara nici cea mai mica dificultate,absolvent de liceu si minimum 2 -3 ani de invatamant superior sau echivalent, o limba straina de circulatie internationala cunoscuta mai mult decat bine,neafiliat politic,sau macar disident al unui partid , fara a se mai fi inregistrat in altul, apartenenta religioasa neutra,cunoscut in media
-chiar si numai locala-ca activist al drepturilor si libertatilor
cetatenesti.Acestea ar fi -in opinia mea- conditiile generale de candidatura,
dar tot in opinia mea ,ar fi de adaugat verificarea oficiala asupra raportului
subiectului cu alcoolul, drogurile si fumatul, si desi aceste aspecte par a
aduce atingere vietii private, totusi ele -neverificate-ar putea avea o
importanta majora in cazul luarii deciziilor in criza.Nu mai este o problema de
ghicit ca un fumator tanar chiar, in timp, i-si aduce prejudicii serioase
sanatatii iar tara are dreptul -si obligatia ,in acelas timp-la un rege/regina
sanatosi care pot efectua serviciul in conditii de stress fara a recurge la
medicatie sau spitalizare,iar alcolul abuzat- chiar si in trecut- ca si
drogurile , lasa urmari permanente – uzual inaparente in conditii obisnuite-
asupra facultatilor mentale si a sanatatii generale.Al doilea motiv care ar
impune si aceste conditii ca eliminatorii (daca nu sunt satisfacute) este faptul
ca ,casa regala TREBUIE sa fie un model pentru intreaga societate si mai ales
pentru tinerele generatii care vin, si care, in urma occidentalizarii
neselective, au de infruntat serioase probleme in viata personala si sociala.Un
rege, obligatoriu si sotia, sau o regina , obligatoriu si sotul, care nu sunt
fumatori nu au avut si nu au probleme cu alcoolul, drogurile sau jocurile de
noroc, nu pot fi decat cel mai serios si atractiv model pentru copiii proveniti
chiar si din familii cu aceste probleme. Ori se stie, ca orice invatatura are
roade bune daca cel care o raspandeste, el insusi o aplica zi de zi, cu
seriozitate si nu numai o propavaduieste.Un rege si/sau o regina (ca de altfel
si un presedinte de tara) sunt perceputi ca persoana cu cel mai inalt grad de
moralitate si instructie civica si daca este adevarat, masele deobicei ii
urmeaza pe acestia iar rezultatele benefice nu se lasa prea mult asteptate, asa
cum in caz contrar, un conducator de tara corupt sau cu deficiente morale sau de
comportament, induc in randul maselor cel putin confuzie ,delasare si chiar
nesiguranta , dar destul de frecvent, riscul cel mai mare este pauperzarea pe
scara larga si cresterea criminalitatii, ca rezultat direct al saraciei si
indirect ca rezultat al lipsei de control al fortelor de ordine- si in general
al sistemului juridic- care devin -ca si primul om al tarii- corupte.Coruptia se
propaga cel mai rapid de sus in jos, ca un cancer de la celula la celula, aici
de la om la om, pe scara ierarhica, iar – cum bine stim- un presedinte ,
exponent al unui partid politic, este imposibil ca sa nu i se ivesca ocazia sa
fie impins, fortat,sa plateasca pentru faptul ca a fost propulsat in sus, iar
aceasta plata, “favoare” va fi ceruta- aproape fara exceptie- in afara legii,
tocmai pentru a ascunde sau musamaliza o situatie ilicita sau chiar numai
prejudiciatoare sub alte aspecte.In sfarsit, cum spuneam si altadata,se zice
ca republica e un model de guvernare nou, insa stim bine ca e mai veche de doua
mii de ani, iar daca pentru multe sute de ani a disparut de pe harta politica a
lumii este tocmai pentru ca s-a dovedit a fi foarte vulnerabila la coruptie,
flagel care realmente poate distruge un popor.Sunt convins ca -poate- multi din
cei care citesc acest articol,le repunga gandul de a avea un rege (sau si mai
rau, regina!) in subconstient, aceasta fiind tradus “regele are drepturi
supreme iar noi suntem sclavi !”, cea ce face ca sangele sa coloreze obrazul in scarlet, adrenalina sa tasneasca prin toti porii , iar ratiunea albastra sa fie impinsa in afara oricarei discutii.In realitate ,monarhiile de azi sunt cu mult mai populare atat in propiile tari cat si in afara, decat orice presedintie in propiile lor tari, iar legatura si raporturile dintre cetateanul “umil” si rege sunt mult mai calde si mai cordiale decat ne putem imagina.Desigur ca acest
lucru are valoarea sa, insa cel mai important lucru ramane daca ” supusii
altetei sale regale” ( adica poporul de rand) au un loc de munca decent si bine
platit, daca au mancare mai mult decat suficienta, apa calda permanent, si un
automobil chiar de mic litraj.Iar cum bine stim, acum dupa “89, si dupa cum
banuiam destul de aproape de adevar, inainte de “89, toate acestea erau si sunt
realitati indiscutabile in tarile occidentale dar mai ales in cele cu
monarhii.Se spune ca fiecare popor are soarta pe care o merita.Partial, este
adevarat, insa toate popoarele merita sa traiasca in bunastare,problema este
daca invatatorii neamului sunt onesti si nu sunt vanduti unei ideologii sau
alteia, pentru avantaje materiale sau pur si simplu din “mandrie patriotica” sau
alte lozinci cu iz patriotard care au scopul de a bloca pe multi sa gandeasca
independent, sau chiar de ai rusina, pe cei care o fac.Concluzia mea,cu privire la forma de guvernamant , pentru toate tarile, dar aici, pentru Romania, este ca monarhia constitutionala ar scuti natiile de multe din necazurile si problemele cu care se confrunta de peste un secol.Dupa cum se stie din media internationala,in toate tarile cu forma de guvernamant Republica (presedintie) alegerile prezidentiale -la 4,la 5 sau 8 ani- nu numai ca consuma resurse
financiare in mod inutil, insa – si este extrem de important- pentru motive
aproape viscerale, in populatie se produce o diviziune adanca, marcata de
agresivitate verbala si chiar fizica, si nu numai intre grupuri sociale dar
chiar si in cadrul familiilor.Poate ca psihologia acestui mecanism nu este greu de descifrat,insa in mare se poate vorbi de o mandrie si prejudecata exacerbate care au ca subiect in primul rand persoana in cauza, votantul -si nu cel “de ales”- care o data ce si-a declarat adeziunea si sprijinul pentru un anume candidat (la presedintie) nici cele mai valabile argumente nu-l vor face sa-si schimbe opinia, pentru ca astfel el ar trebui sa recunoasca ca EL,- niciodata EL- a gresit! Prejudecata vine din faptul ca ne facem o parere despre un
candidat din aparenta acestuia si din modul de exprimare,din generozitatea
regala (de data aceasta) cu care promite mii si mii de lucruri si- din mare
nefericire- nu prin analizarea trecutului acestui individ si a actiunilor
prezente care sunt de fapt oglinda nevenetiana a caracterului.Cea ce mai e de
remarcat este faptul ca cobarand la ceilalti “alesi”( senatori , reprezentanti)
pasiunile se domolesc, chiar rapid, pe cand ,fiind in discutie omul pentru
postul suprem, pasiunile clocotesc ajungand la extrem, manifestate prin injurii
si insulte, maltratari fizice si chiar omucidere.Aceste acte nu se intalnesc la
alegerile parlamentare din nici o tara cu monarhie ca si forma de guvernamant,si
nu s-ar intampla nici in Romania daca tara ar fi condusa de o administratie
regala care are si ar avea tot interesul sa mentina stabilitate in toate
domeniile si la toate nivelele, chiar si pentru simplul motiv doar pentru a-si
asigura continuitatea pe tronul tarii pana la limita maxima.Un alt aspect , din
ce in ce mai demonstrabil in timp, inclusiv (si mai ales) la republicile cu
democratie, este alunecarea spre dictatura fie sub acoperirea de satisfacere a “spatiului vital”(Germania inceputului secolului trecut) fie pentru “apararea
victoriilor revolutionare”( Rusia -URSS-ul stalinist al secolului trecut),fie pentru contracararea “imperialismului mondial”(Korea de Nord a zilelor noastre) incercari similare in America de Sud(in trecut si in prezent) si intr-un mod sofisticat in SUA zilelor noastre .Cea ce este de remarcat, ar fi ca mai toate
aceste dictaturi afisate sau mascate ,nu numai ca aduc o multime de probleme in interiorul propiilor societati, insa prin forta armata -pe motivatii false- intervin in tari diverse fie ocupandu-le , fie producandu-le seisme sociale care, realmente, aduc asupra poporului respectiv iadul veritabil. In acest context,”international” e interesant de remarcat ca in ultima suta de ani
monarhiile au tendinta reala de a fi adevarati slujitori ai poporului, pe cand guvernele prezidentiale devin tot mai agresive atat pe plan intern dar si extern, atat in plafonarea sau chiar reducerea nivelului de trai al populatiei dar si prin abuzuri grave impotriva drepturilor cetatenesti. Nu am enumerat la
acest capitol dictatura din Romania postbelica, nu pentru ca nu ar fi existat, ci pentru ca a fost o dictatura ceva mai aparte, “dictatura proletariatului”,iar
Romania datorita fiasco-ului economic total si aproape din start, nu ar fi putut sa intervina armat in nici o alta tara , nici pentru o singura zi.Nu e nici un dubiu asupra faptului ca dictatura de o jumatate de secol din Romania a fost una
dintre cele mai urate din istoria omenirii, fiind sustinuta prin segregare economica (chiar daca saracia era plenipotentiala ,totusi anumite paturi ,grupe sociale erau apropape sclavagizate) dusa la extrem- cum bine stim- de ex-presedintele Iliescu ( primul presedinte “democrat”) prin actul oficial de
instigarea la omucidere a unor grupe sociale impotriva altora.Se spune ca regele( guvernarea monarhica) ar fi lasate de Dumnezeu ; noi nu stim daca e adevarat sau nu, insa cea ce stim clar este ca desi tarile cu monarhii ,nu sunt in fiecare zi cap de afis in stirile ziarelor sau televiziunilor,ele sunt
constant adnotate cu plus, iar linistea lor -inclusiv si cea aparenta- e dublata de o viata dusa in indestulare modesta si neprovocatoare,in care cetateanul de rand,”umil supus al Majestatii Sale” i-si traieste in tihna si din plin, visele.